Pe tărâmul fantomelor întunecate – Gabor Maté

Pe tărâmul fantomelor întunecate

Gabor Maté

• Golul dureros este veșnic, pentru că substanțele, obiectele sau căutările care sperăm să ni-l aline nu sunt ceea ce avem nevoie cu adevărat. Nu știm de ce avem nevoie și, atâta vreme cât stăm în starea de spirite flămânde, nu vom ști niciodată. Ne bântuim propriile vieți, fără să le trăim cu adevarat.
• Mult mai mult decât o căutare a plăcerii, consumul cronic de substanțe reprezintă încercarea persoanei dependente de a scăpa de suferință.
• Dependențele îsi au întotdeauna originea în durere, fie aceasta evidentă, fie ascunsă în inconștient. Sunt anestezice emoționale.
• Întrebarea nu e niciodată ’’de ce dependență?’’, ci ’’de ce durere?’’
• Emoțiile noastre reprezintă o parte esențială a ceea ce suntem . Ele fac viața să merite trăită, să fie interesantă, incitantă, frumoasă și plină de sens. Atunci când fugim de vulnerabilitate, ne pierdem întreaga capacitate de a mai simți emoție.
• Să ne acceptăm unii pe alții în mod necondiționat este una dintre cele mai dificile provocări cu care ne confruntăm .
• Orice pasiune poate deveni o dependență; dar cum le deosebești? Întrebarea este următoarea :Cine este la putere : persoana sau comportamentul ei ?
• Dacă ai îndoieli, adresează-ți o simplă întrebare : dat fiind răul pe care ți-l provoci atât ție, cât și altora, ești gata să te oprești ? Dacă nu, atunci ești dependent. Și dacă ești incapabil să renunți la acel comportament sau să-ți respecți angajamentul atunci când promiți că o vei face , înseamnă că ești dependent .
• Persoana dependentă se ascunde rușinată prin colțurile întunecate ale propriei existențe.
• Dependența este centrifugală. Îți consumă energia, creând un vid al inerției. O pasiune te umple de energie și îți îmbogățește relațiile cu ceilalți.
• Este imposibil să fii complet prezent atunci când ridici ziduri pentru a evita să fii văzut.
• Când suntem preocupați să ne îndeplinim propiile nevoi false, nu putem suporta să vedem nevoile reale ale celorlalți.
• A fi ’’treaz’’ înseamnă mai mult decât lipsa alcoolului. E un fel de a fi. Înseamna a trăi viața la maxim.
• Uită de situația vieții tale pentru o vreme și fii atent la viața ta. Situația vieții tale există în timp – viața ta este acum.
• De unde știe persoana dependentă că are un control deficitar ? Pentru că nu renunță la comportament, în ciuda efectelor sale dăunătoare. Își promite sieși și altora că va renunța, dar, în ciuda durerii, a pericolului și a promisiunilor, persoana recidivează în mod continuu. La nivel biochimic, scopul adicției este acela de a crea o stare fiziologică modificată a creierului.
• Reducerea volumului materiei cenușii a fost demonstrată la persoanele dependenta de heroină și la alcoolici, iar această reducere a dimensiunii creierului este corelată cu numărul de ani de consum.
• Dopamina – o substanță chimică ’’mesager’’ esențială din creier care joacă un rol central în toate formele de adicție.
• Cocaina și alte droguri de tip stimulent produc efectele lor specifice pentru că măresc foarte mult cantitatea de dopamină . Dopamina este importantă pentru motivație, stimulare și energie.
• În creier nu există nici un centru al dependenței.
• Sistemele creierului implicate în dependență sunt unele dintre acele sisteme cheie care organizează și motivează viața emoțională și comportamentul uman; de aici , uriașa putere a adicției de a ne ține legați .
• Dependența de narcotice se dezvoltă într-un sistem al creierului care guvernează cea mai puternică dinamică emoțională din existența umană : instinctul de atașament. Iubirea. Atașamentul este impulsia către apropiere fizică și emoțională de alți oameni.
• Opioidele nu ’’iau’’ durerea. În schimb, diminuează conștientizarea existenței ei ca stimul neplăcut.
• Dependența de droguri deteriorează acele părți ale creierului responsabile cu luarea deciziilor.
• Neurobiologia dependenței- sunt ca un adult prins în copilărie.
• Creierul se dezvoltă în mare parte mai degrabă sub influența mediului decât conform unei predeterminări genetice stricte.
• Cele trei condiții de mediu absolut esențiale pentru o dezvoltare optimă a creierului uman sunt hrana, siguranța fizică și ’’hrana’’ emoțională consistentă. Legăturile umane creează legături neuronale.
• Creierul uman este ’’dependent de experiențe’’. Experiențele bune duc la o dezvoltare sănătoasă a creierului.
• Nivelurile de dopamină din creierul unui bebeluș fluctuează în funcție de prezența sau absența părintelui.
• Traumele timpurii au consecințe și asupra modului în care ființele umane răspund la stres pe tot parcursul vieții, iar stresul are foarte mult de-a face cu dependența.
• În timpul sarcinii, stresul mamei afectează pe termen lung creierul fătului, iar efectele pot fi permanente.
• De fapt, oamenii devin dependenți de substanțele chimice ale propriului creier.
• Toleranță înseamnă să ai nevoie mai mult și mai mult din aceeași doză pentru a obține același efect (adică aceeași doză de dopamnină).
• Sevrajul constă în iritabilitate, o stare generală mohorâtă, neliniște și un sentiment de rătăcire.
• Nici o dependență din istoria omenirii nu a alinat mai multă suferință decât a ajuns să provoace.
• Persoanele dependente sacrifică iubirea pentru satisfacerea imediată a dorinței.
• Nu există dependență bună. Pentru fiecare dependență cineva plătește un preț.
• Nici o ființă umană nu e goală sau defectă în esența ei, însă mulți se comportă ca și cum ar fi și așa s-ar percepe pe sine. Încercarea de a șterge sentimentul de gol – pe care orice persoană dependentă îl simte în interiorul său – este ca și cum ai munci să umpli un canion cu lopeți încărcate de praf. Această sarcină interminabilă și zadarnică răpește energia care ar trebui dedicată dezvoltării psihologice și spirituale, căutărilor sincere ce împlinesc sufletul și celor pe care îi iubim.
• Rușinea pe care o simți este cea cauzată de trădarea de sine.
• Personalitatea dependentă este o personalitate care nu s-a maturizat.
• Răspunsul natural al bebelușului la o pierdere emoțională copleșitoare este o deconectare defensivă.
• Persoanele care nu pot găsi sau primi iubire trebuie să găsească substitute – și așa apare dependența.
• Cu cât o persoană este mai obeză, cu atât ea a fost mai înfometată emoțional într-un moment al vieții.
• Înlocuirea unei emoții negative cu una pozitivă este miezul comportamentului dependent.
• Nevoile false pe care le satisfac dependențele, indiferent cât de des ne-ar aduce plăcere, nu ne pot împlini.
• Nu știi cât ești de deprimat până când nu știi cum este să nu fii deprimat.
• Sintonizarea înseamnă a fi ’’acordat’’la stările emoționale ale altcuiva.
• Persoana dependentă nu este niciodată satisfăcută. Starea ei spirituală și emoțională este aceea de sărăcie, în ciuda nenumăratelor reușite și bogății. În starea de spirit flămând nu putem fi niciodată satisfăcuți.
• Dependența este întotdeauna un substitut jalnic pentru iubire.
• Pentru multe persoane dependente, infracțiunile devin o parte necesară din viață – sunt automate, din reflex, vin de la sine.
• În lumea interioară a psihicului, libertatea este abilitatea de a alege bunăstarea spirituală și fizică pe termen lung, spre deosebire de dorințele noastre imediate .
• Alegerea implică conștientizare.
• Pe tărâmul libertății emoționale și a luării deciziilor în mod conștient , un sihastru sărac se poate bucura de mai multă libertate decât un milionar dependent de statut, care compensează încă pentru rănile inconștiente ale copilăriei, care este stimulat de o nevoie nestăvilită de a fi temut sau admirat.
• De îndată ce apare impulsul de a consuma substanțe, are loc un blocaj al creierului.
• Durerea unei persoane nu poate fi comparată cu a alteia și nu putem compara capacitățile a două persoane de a îndura suferința.
• Libera alegere ia naștere din capacitatea de a te gândi la emoțiile tale. Atunci când operezi în mod dictat de obiceiul tău, tu simți, dar nu reflectezi asupra acestor sentimente.
• Mulți dintre noi suntem dependenți de ideea de a avea dreptate, chiar dacă realitatea nu e de partea noastră .
• Îi învățăm pe alții ceea ce noi avem cel mai mult nevoie să învățăm.
• Justificarea este o altă formă de judecată, exact la fel de istovitoare ca și condamnarea. Atunci când justificăm, sperăm să câștigăm favoarea judecătorului sau să-l păcălim. Justificarea complotează pentru a absolvi sinele de responsabilitate; înțelegerea ajută la asumarea acestei responsabilități.
• A se simți incompletă este o stare de bază a unei persoane dependente. Aceasta crede că ea nu este de ’’ajuns’’.
• E în natura eului să întoarcă totul în avantajul lui.
• Curajul adevărat nu constă în a vorbi despre dependență; curajul stă în a face ceva în mod activ cu privire la ea.
• Nu se poate înainta fără a străpunge zidul negării, fără a străpunge mai multe ziduri a căror existență nu vreau să o admit.
• Revenirea din dependență nu înseamnă ’’leac’’ pentru o boală, ci crearea unei noi resurse, interioare și exterioare, care pot spijini modalități diferite, sănătoase de satisfacere a nevoilor reale ale unei persoane. Implică, de asemenea, dezvoltarea unor circuite neuronale noi, care pot înlesni prezența unor comportamente și răspunsuri mai flexibile. Creierul nostru depinde de modul în care este folosit pe parcursul întregii vieți.
• Conștientizarea activă este cheia pentru a debloca tiparele automate care încătușează creierul și mintea.
• Emoțiile dominante care inundă toate comportamentele de dependență sunt frica și indignarea.
• Ceea ce pare a fi o reacție față de anumite circumstanțe din prezent este de fapt o retrăire a unei experiențe emoționale din trecut . Acest proces subtil, este denumit memorie implicită.
• Reacția nu se manifestă față de ceea ce deranjează în prezent, ci față de o rană îngropată în trecut.
• Cealaltă entitate a minții este ceea ce putem numi ’’observatorul imparțial’’. Această minte cu care conștientizăm momentul prezent este activă până în prezent.
• Multe dintre procesele automate ale creierului au de-a face fie cu a ne dori ceva, fie cu a nu ne dori altceva.
• Fii măcar la fel de interesat de reacțiile tale pe cât ești de interesat de persoana sau de situația care le stârnește .
• Creăm sensuri din interpretările inconștiente pe care le proiectăm asupra evenimentelor timpurii, iar apoi ne construim experiențele prezentului din sensurile pe care noi le-am creat. Fără să ne dăm seama , scriem povestea viitorului nostru din întâmplări bazate pe trecut.
• Trebuie să înțeleg că nu există un ’’ceva’’ care să funcționeze sau nu. Nu e nevoie ca ’’ceva’’-ul să funcționeze. Eu sunt cel care trebuie să funcționeze. Și ce înseamnă a-ți lua un angajament? Angajament înseamnă să te ții de ceva nu pentru că ’’ceva-ul funcționează’’ sau pentru că îți place , ci pentru că e un plan care rescrie sentimente sau opinii de moment.
• În reatribuire înveți să dai vina direct pe creierul tău. El este acela care îți transmite un mesaj fals.
• Nu te lăsa frustrat atunci când se întoarce .
• ’’Ce a făcut această dorință adictivă pentru mine ?’’
• ’’Ce s-a întâmplat ieri, când i-ai permis dorinței să te stăpânească ?’’
• ’’Ce alegi să creezi ?’’
• Sfatul meu pentru oricine manifestă comportamente dependente este să înceapă să spună adevărul. Cel puțin nu-ți adânci rușinea din interior prin a minți. Mai bine să arăți ’’rău’’ în ochii altora decât să te afunzi tot mai adânc în propria ta judecată despre tine însuți.
• Atunci când te ții de cuvântul dat, tu controlezi jocul. Valorile și intențiile tale sunt cele care îți guvernează viața, nu acele compulsii mecanice venite din trecut.
• Relațiile de atașament se bazează pe adevăr.
• ’’Cum mă descurc în propria mea viață?’’
• ’’Cât de liber sunt eu ?’’
• Oamenii care se regăsesc pe sine nu au nici o nevoie să apeleze la dependență sau să rămână dependenți .
• Oamenii pe care îi judecăm reprezintă oglinzile noastre.